Vreau sa visez, sa imi las sufletul obosit in pat, sa simt ca ma topesc intr-o relaxare calda si placuta. Nu am mai reusit de mult sa o fac, un somn agitat, in clipe furate imi consuma noaptea, asa ca incerc sa visez ziua. Inchid ochii si ma inchipui plina de BINE, un vis care incepe de nicaieri si se termina in secunda cand realtitatea omoara VISUL. Ce m-ar face fericit, o plaja goala, un nisip fierbinte, sa te faci unu cu nisipul, firele lui de matase sa iti mangaie trupul, un vant slab sa iti usuce buzele, si departe un pescarus sa isi strige dorul. Singur, doar eu si gandurile mele, fara voci in minte, fara regrete in suflet, undeva unde cerul se topeste in mare sa fie punctul meu de sprijin si de echilibru care ma aduce in lumea reala. Sa fie departe, departe lumea, departe viata, departe eu de mine insumi, sa devin nisip, apa sa ma mangaie, sa ma adune si sa ma arunce inapoi in mare. Si totul sa fie o clipa, o clipa cat o viata, sa nu mai fiu EU, sa nu mai fie EA sa fie doar nisip. Deschid ochii, VISUL moare, nu are cine saruta gustul marii din visul meu sa auda valurile sparte din gand.